PENTRU CE ALERGI TU?

“Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.”

(2Timotei. 2.5)

 

– Pentru că încă suntem într-o lună de la începutul anului 2020, am găsit de bine să scriu câteva rânduri despre alergarea creștinului. Și aceasta pentru că de cele mai multe ori când ajungem la finalul unui an, ne uităm în urmă, și ne aducem aminte cât, cum și pe unde am alergat în anul care se incheie. Apoi, ne facem planuri pentru anul ce stă să înceapă. Unii își fac bilanțul și realizează că alergarea lor n-a fost tocmai una cu folos. Se opresc în loc, îşi schimbă prioritățile, îşi schimbă alergarea, iau hotărâri noi. Alții nu realizează acest lucru și se gândesc la ce ar trebui să mai “îmbunătățească” alergării lor ca să-și îndeplinească obiectivele. Și aceasta cu riscuri prea mari și cu efecte nocive și ireversibile uneori.

– Sfânta Scriptură ne prezintă câteva feluri de alergări greșite, cu consecințe pe măsură:

– Solomon vorbește despre faptul că Dumnezeu urăște “picioarele care aleargă repede la rău.” (Proverbele. 6:18). Apostolul Petru vorbește despre cei care aleargă la un “potop de desfrâu.” (1Petru. 4:4).

– În Ieremia. 3:13 Dumnezeu confruntă pe Israel cu starea deplorabilă în care a ajuns, acuzându-l printre altele și de faptul că “a alergat încoace și încolo la dumnezei străini.”

– Foarte des întâlnim astăzi creștini care suferă de “sindromul Ghehazi”, care aleargă după avere cu orice preț (2Regi. 5:20,21 și 1Timotei. 6:9,10). Și, când nu vrei să înțelegi vremea pocăinței, a sfințirii și a slujirii autentice, te alegi cu lepra păcatului în viața ta (v. 26). Ajungi să cazi “în ispite, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, străpuns de chinuri și rătăcind de la credință.”

– Un alt pericol în viața credinciosilor este acela de a alerga în slujire fără să fie împuterniciți și trimiși de Dumnezeu (vezi Ieremia. 23:13-32). Aleargă dintr-o îndrăzneală proprie sau din obișnuință, dar neavând ungerea și călăuzirea Duhului Sfânt în slujirea lor (v. 21).

– Apoi, Osea. 5:13-15 vorbește despre o altă atitudine neplăcută a poporului Israel și anume faptul că în situații de criză el aleargă cu disperare la soluții care nu sunt viabile, în loc să apeleze la Singurul care poate să-l ajute. Și care ar face-o oricând cu bucurie!

– În cartea prorocului Hagai la cap. 1:9 se vorbește despre o alergare egoistă, individualistă, lipsită de interesul față de Casa Domnului și de părtășie. Finalul acestor tipuri de alergare nu poate fi decât pierderea premiului!

– Revenind la versetul 5 din 2Timotei. 2 observăm cum apostolul Pavel folosește deseori în scrierile sale exemple și comparații preluate din activitățile sportive: lupte, box, atletism și antrenamente. Grecii și romanii erau mari amatori de sport iar jocurile olimpice erau evenimente importante pentru ei.

În 1Timotei. 4:7-8 Pavel l-a îndemnat deja pe Timotei să fie disciplinat ca un atlet care se antrenează. Imaginea alergătorului este preferată de apostolul Pavel pentru a ilustra una dintre trăsăturile credinciosului în umblarea pe pământ. Da, purtarea credinciosului este comparată cu o umblare și cu o alergare din câteva motive:

1) Este nevoie de viață

, pentru că un păcătos mort nu poate umbla, dar mai ales să alerge.

2) Necesită creștere

, deoarece un copilaș nou-născut nu poate alerga; mai întâi el trebuie să învețe să meargă.

3) Necesită libertate

, pentru că cineva legat nu poate să alerge; abia dacă poate merge.

4) Necesită lumină

, pentru că nimănui nu-i place să meargă sau să alerge prin întuneric datorită pericolelor ce pot fi întâlnite.

5) Nu poate să rămână ascunsă, ci este văzută și mărturisită de toți

. Nu există creștin ascuns ci, creștinul vizibil, mărturisitor.

6) Sugerează progresul

către un țel, către o destinație.

Apostolul Pavel îl sfătuiește pe tânărul Timotei să se supună regulilor. Un sportiv care luptă pentru a câștiga și pentru a obține o cunună trebuie să fie atent să se supună tuturor regulilor jocului. În special în jocurile grecești, arbitrii erau foarte stricți cu privire la respectarea regulilor. Iată câteva:                       

– Alergătorii olimpici din Grecia trebuiau să fie cetățeni ai națiunilor pe care le reprezentau, și să aibă o reputație bună;

– Alergătorii trebuiau să fie oameni liberi și nu sclavi. Păcătosul nemântuit este un sclav al păcatului, însă credinciosul mântuit este un cetățean al cerului (Filipeni. 3:20).                                                                            

– În pregătirea pentru competiție ei trebuiau să urmeze standarde specifice. Dacă se descoperea un lucru în neregulă cu privire la vreun atlet, aceasta ducea la descalificare. Dacă, după ce a concurat și a câștigat, se afla că a încălcat vreo regulă, acesta își pierdea cununa. Jim Thorpe, un mare atlet american al secolului XX și-a pierdut medaliile olimpice pentru că a încălcat o singură regulă. Gimnasta româncă Andreea Răducan a pierdut medalia de aur de la Jocurile Olimpice de la Sydney din anul 2000 datorită unei banale pastile de Nurofen pentru răceală interzisă sportivilor.

– Revenind la apostolul Pavel, din punct de vedere omenesc, el pierduse competiția și era înfrânt: nu era nimeni în tribună care să-l încurajeze și să-l aplaude, căci “cei din Asia” îl părăsiseră (2Timotei. 1:15). Pavel era în închisoare, pedepsit ca un răufăcător. Cu toate acestea, el era un învingător!El a respectat regulile și principiile scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, și într-o zi își va primi răsplata din partea Domnului Isus. Pavel îi spunea tânărului Timotei că dintre toate, “cel mai important este să te supui Cuvântului lui Dumnezeu indiferent ce vor spune oamenii.” Da! Alergarea bună a credinciosului este răsplătită de Dumnezeu.

– Dar, odată ajunși pe pista de alergare, cum trebuie să alergăm noi pentru ca la final să fie mulțumit Dumnezeu, iar noi să ieșim câștigători? Cum arată această alergare bună? Cum trebuie să alergăm noi, mai exact, în anul 2020?

Pavel ne îndeamnă și astăzi prin 1Corinteni. 9:24 “Alergaţi dar în așa fel ca să căpătaţi premiul!

Să aruncăm o privire la felul lui de alergare din Filipeni. 3:12-14.

 

a. Mai întâi, trebuie să ne reconsiderăm atitudinea în raport cu ceea ce putem câștiga sau pierde în urma alergării noastre. Se pare că unii nu înțeleg acest aspect. Miza nu este una pământească, nu este una efemeră sau lipsită de importanță. Ținta, scopul alergării noastre este să câștigăm “premiul chemării cerești a lui Dumnezeu.” El trece dincolo de moarte, ne duce la învierea din morți, la răpirea în văzduh împreună cu toți ceilalți câștigători și la domnia în slavă împreună cu Hristos Isus, Domnul nostru. Glorie Lui! Înțelegem noi oare, că în funcție de atitudinea pe care o abordăm în alergare depinde veșnicia noastră?

 

b. Apoi, e nevoie să ne revizuim modul nostru de alergare. În v. 12 Pavel spune “alerg înainte”, iar Evrei. 12:1 ne spune “să alergăm cu stăruință spre alergarea care ne stă înainte.” Nu știm cât de reală este legenda mesagerului Fidipide, care a a alergat distanța de 42 de kilometri de pe câmpul de luptă de la Maraton până la Atena, pentru a anunța victoria grecilor asupra perșilor. Ni se spune că în  momentul în care a ajuns, a strigat: Nenikikamen (am învins!), după care a murit pe loc. Dacă legenda este adevărată, atunci trebuie să învățăm și noi ceva de la acest alergător: să alergăm fără oprire, să nu ne lăsăm distrași de ispitele sau pericolele de pe drum, și să înțelegem importanța mesajului salvării și urgența cu care trebuie să-l ducem celor nemântuiți.

  

c. Mai trebuie să fim onești cu noi înșine și să recunoaștem unde suntem. Imaginați-vă o pistă  de alergare. Fiecare alergător are un loc pe pistă, are o bandă, un traseu de urmat. Și în timpul alergării noi trebuie să știm unde ne situăm, cât mai avem, și cum trebuie sa alergăm. Apostolul Pavel este onest cu el însuși și spune: “Nu că am și câștigat premiul…” (v. 12). Trebuie să fim prudenți în alergarea noastră. Sunt atât de multe accidente care ni se pot întâmpla încât să nu câștigăm premiul. Noi trebuie să alergăm și să ne ducem “până la capăt mântuirea noastră, cu frică și cutremur.” Nu ne-ar fi de niciun folos dacă ne-am opri din alergare sau dacă nu am respecta regulile ei.

 

d. Nu în ultimul rând, trebuie să uităm trecutul și să avem ochii ațintiți spre linia de final și chiar dincolo de ea. Hristos este dincolo de linia de sosire, este primul care ne va primi în slavă. El ne așteaptă. În prezența Lui este norul cel mare de martori care așteaptă ca și noi să ne sfârșim cu bine alergarea.

– Poți alerga pentru multe lucruri în anul acesta. Poate ți-ai stabilit deja obiective pământești pe care vrei să le atingi. Unii se gândesc să alerge tot mai mult și mai sus pe treptele ierarhiei sociale, să-și facă un nume și să capete poziții din care să fie vizibili și respectați. Alții se gândesc cum să alerge mai tare ca să adune cât mai mult din punct de vedere material, financiar. Alții aleargă pur și simplu pentru supraviețuirea zilnică. Pentru toți aceștia, spusele lui Pavel adresate celor fără nădejdea unei alergări câștigătoare sper să-i ajute să înțeleagă că, “Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!” (1Corinteni. 15:19)

– Nu alergi pentru a fi pe placul oamenilor sau pentru a fi faimos. Tu alergi ca să-I fii plăcut lui Isus Hristos!

 

“Alergați la Domnul şi la sprijinul Lui, căutați necurmat fața Lui!” (Psalmul. 105:4)

 

 

 

Pastor,

Onisim Petrovici                                               Botoșani, 01.02.2020